Sâmburele divin

Dacă o să-ți apară divinul,
ca un sâmbure de clemetină în coșul pieptului?
O să-l lași să crească lujer
și să-și scoată ramurile prin orbitele ochilor tăi?
Să te transforme în butaș
în timp ce el o sa fie altoiul care își tremură frunzele verzi în soare?
Să fie cuier
unde o să se atârne vrabiuțe și rândunici
vibrând mantre ademenitoare de primăveri?
Trupul tău să fie seva
cu care o să-și înalte coroana spre cer,
picioarele-ți să frământe teluricul
pentru a servi Înaltului cornulețe cu magiun de clemetine?

Dar înainte să se nască visul
poți să scuipi sâmburele care-ți îneca trilul,
să-ți întinzi aripile
și să te avânți din nou de pe marginea prăpastiei
în căutarea divinului.