luni, 14 ianuarie 2013

Nimic nu se pierde, totul se transformă


Te pârgui într-un birou cu geamuri termopane precum roșiile în seră.
Razele filtrate îți ating pielița fotosensibilă
și aceasta se strânge ca un sfârc sărutat
până la punctul de a plesni și a-și lăsa pulpa să iasă.

Pentru a evita să-ți împroști monitorul și tastatura,
îți încarci seringa cu o doză la plic de ceai verde
și ți-o injectezi între prima vertebră lobară și ultima toracală.
Asta face ce pielița să se mai dilate
și sub ea să se vadă jocul colorat al ceaiului precum benzina în apă.

Te îngași chimic și te stropești pestic
pentru a rezista până în momentul când vei fi culeasă.
Dumnezeu o să-și sufelece mânecile,
o să te pescuiască din acvariu
și o să te pună în coș alături de cartofi și napi.
O să facă un ghiveci de legume cu care o să hrănească întreg stratul de ozon
printr-o rețea de cordoane ombilicale.
Știe că ești crescut în vitro că doar el te-a plantat
și te culege pentru că pielița ta fotosensibilă e condimentul care îi lipsea.

Până atunci, aștepti și speri
ca salutul soarelui să nu te transforme în bulion.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu