Sub păpădie

Ieri când te-am văzut intrând am înghitit un reflector,
care apoi mi s-a oprit în plexul solar.
Ochiul drept își zbătea coada de obrazul meu indicându-mi direcția ta precum un compas.
Într-un final a plonjat din orbite împreună cu geamănul lui într-un cocktail cu gin tonic
tripletul născut prematur a rămas vibrând anemic în frunte.
Suprasolicitarea lui a cronicizat în glaucom scurtcircuitatând sistemul nervos,
şi declanșând o aritmie a inimii care a aprins reflectorul.
Halal joc de domino.
Pe tavan se proiecta actul dramatic ale organelor interne,
pasiunea interpretarii intoxica publicul cu miros de friptură împănată cu hormoni.
La finalul piesei eroina se sinucide,
iar inima îmi sare din piept folosind aorta pe post de ştreang.
Pentru restul serii a trebuit să dansez cu ea în geantă.

Cu toate astea, mă izbeau și valurile muzicii din supă cremă de alge
iar eu imitam mişcări de geamandură în derivă.
Din geantă, inima în comă vegetativă tremura ca un pudel.
Spre dimineata capul şi-a desfăcut fermoarul de sac mortuar
iar pe cărare a răsărit o păpădie
care şi-a împartăşit pulpa cu albinele însetate de polen, proaspăt trezite din hibernare.
Păcat, tu deja ai pulpa ta.

Intoarsă acasă observ că prin gaura neagră din plexul meu curge nisip ca timpul într-o clepsidră
iar răsăritul din capul meu e în transmisie directă de pe o plajă din India
unde Dumnezeu și-a lăsat papucii de casă.

Te aștept cu răbdare sub păpădie.